Cum învățăm „ce trebuie”

Atunci când citim, mintea noastră în mod automat începe să facă diferenţa între informaţii: ce am citit ieri, cu ce am citit azi şi tot aşa. Permanent ea cântăreşte informaţiile şi scoate la suprafaţă pe cele care sunt superioare altora. Ca să se întâmple acest lucru, însă, trebuie să oferim minţii material de sortat. Dumnezeu, Natură sau orice nume i-aţi da, ne-a lăsat mintea cu această capacitate. Ea nu e doar o magazie de stocat informaţii, ci şi de sortat informaţii. Scopul sortarii informaţiei este de a ne face capabili să ne adaptăm vieţii cu complexitatea ei. Când nu oferim minţii informaţii ea începe de gândească unidirecţional sau se blochează.

Isus spunea că „orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre împărăţia lui Dumnezeu se asemăna cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi”. (Mt 13,52) Am subliniat „ce trebuieˮ. Nu orice învățătură si nu orice cunoaștere e ce trebuie, ci numai aia în care are loc sortarea, amestecarea, afânarea lor. Adică nu doar stocăm, nu doar punem informaţie peste informaţie ca-ntr-un turn Babel, ci le și aerisim permanent, le înlocuim, le scoatem la soare, le reaşezăm sau le aruncăm dacă sunt stricate. Ieri o informaţie ţi s-a părut bună, dar asta fost ieri. Tu nu mai eşti cel de ieri. Ai crescut, te-ai maturizat, ai mai auzit ceva, ai mai citit. E normal, deci, ca anumite lucruri să nu se mai potrivească astăzi şi nu e nicio tragedie să recunoşti că ieri perspectiva ta a fost limitată şi chiar deformată. Cel ce-şi recunoaşte greşeala, creşte, se îmbogăţeşte. Nu poţi înlocui o informaţie decât dacă recunoşti că e stricată. Nu e o ruşine să recunoşti că ieri ai greşit. „Când eram copil, gândeam ca un copilˮ, spunea apostolul Paul.

Scriam mai demult despre cei care spun că „citesc numai Biblia”. Această afirmaţie vrea, la o primă citire, să facă obiectul unui gen de superioritate. În realitate, însă, un ins care citeşte „doar Biblia” face aceeaşi greşeală ca şi cel care nu citeşte deloc. El va avea o gândire unidirecţională, dogmatică, înţepenită. Şi atunci, nu mai e despre împărăţia lui Dumnezeu unde lucrurile sunt permanent împrospătate, ci despre frici, limitări, prejudecăţi care nu au nici o legătură cu ea.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: