Iarăși despre naționalism

Înainte de alegerile parlamentare văzusem postările de pe facebook ale unui ins care pretinde că e „misionar creştin”. Printre alte lucruri avea şi o postare în care anunţa că votează cu un anume partid, pentru că îl vrea pe un anume individ în parlament.  Motivul? „E patriot, nu ca alţii!”. Alţii, în accepţiunea acestui domn, erau „neo-marxistii”, „sorosistii”, „progresiştii”, „globaliştii” etc.” Acum, să nu fiu înţeles greşit: nu spune nimeni să nu îţi iubeşti ţara – că asta înseamnă patriotismul – dar aici nu e vorba de patriotism, ci de naţionalism. Adică nu e despre iubirea de ţară, cât ura faţă de alte ţări; nu e iubire faţă de ceea ce este al tău, cât mai degrabă ura faţă de ceea ce este al altora.

Cine pretinde că e creştin dar în acelaşi tip e naţionalist, nu a înţeles de fapt ce e creştinismul.

Mie mi s-a părut întotdeauna o schizofrenie legătura dintre creştinism şi un anume soi de naţionalism. Înclin să cred că cine pretinde că e creştin dar în acelaşi tip e naţionalist, nu a înţeles de fapt ce e creştinismul. Cine pretinde că îl urmează pe Isus dar e naţionalist, nu l-a înţeles pe Isus. Problematica naţionalismului e veche. El provine din tribalism. În vremuri străvechi, în contextul războaielor, jafurilor, lipsurilor de tot felul, a gândirilor superstiţioase, aversiunea faţă de străini era justificată: trebuia să îţi aperi tribul, familia, agoniseală. Astăzi, când avem o piaţă liberă, când beneficiem de bunuri ale altora, când facem tot felul de schimburi economice şi culturale, când vizităm tari şi regiuni la care unii din noi în alte vremuri nici nu visau, să fii „naţionalist” e o chestiune patologică.

La noi, la români, dar nu numai, problema e şi mai gravă. De ce? Pentru că în mod paradoxal, naţionalismul e alimentat prin filieră religioasă. Isus vine şi îi învaţă pe evrei că Dumnezeu e pentru toţi, că mântuirea e pentru toată lumea şi că Biserica e una universală  – adică un organism spiritual în care Dumnezeu primeşte oameni de orice limbă, de orice neam, fără deosebire de sex, culoare, orientare şi orice ar mai putea fi – iar noi o ţinem langa că „Dumnezeu e român”, ba chiar „ortodox”. Şi m-aş fi oprit aici, dacă n-aş fi întâlnit această mentalitatate patologică inclusiv în rândul neoprotestanţilor. După cum poate v-aţi şi dat seama, misionarul de care vorbesc e neoprotestant. Te cruceşti. Cum să spui că îl urmezi pe Isus Cristos şi să fii naţionalist? Cum să te lauzi că ştii ce spune Biblia – nu ca alţii care se iau după tradiţii (sic!) – iar tu să ai o mentalitate limitată la tribul tău, la naţia ta?!

Globalismul e mai apropiat de Evanghelia lui Isus, decât naţionalismul.

Chiar dacă unora nu le place, globalismul e mai apropiat de Evanghelia lui Isus, decât naţionalismul. Ba mai mult, naţionalismul se opune flagrant Evangheliei lui Isus, este o antiteză a Evangheliei. Trebuie să ai ceva probleme cu capul să nu poţi face nişte legături cognitive între aceste informaţii. E o anomalie să spui că eşti „misionar creştin” câtă vreme eşti naţionalist. E o contradicţie evidentă. Tu însuţi eşti o schismă ambulantă atunci când gândeşti că proclami Evanghelia având în acelaşi timp patologii naţionaliste.

„Străinul” poate fi periculos, la fel ca și duşmanul. Dar cine pretinde că îl urmează pe Isus, ar trebui să ştie că Isus însuşi a spus că trebuie să ne iubim duşmanii. Nu discutăm acum dacă acest lucru e posibil sau nu, sau cât e de greu să faci asta. Dacă ai pretenţia că îl urmezi pe Isus, trebuie să iei în calcul şi acest aspect al iubirii faţă de duşmani. În contextual scrierilor, „romanii” erau “duşmanul” evreilor. Isus nu spune că iubindu-i pe duşmani ei vor deveni mai buni sau prietenoşi. El spune că iubirea faţă de duşmani e dovada că oamenii îl urmează pe El. Deci nu despre duşmani sau străini e vorba acolo, ci de cei care pretind că îl urmează pe Isus. Nu cât de răi sunt duşmanii e problema, ci cât de bun eşti tu. E ca în pilda samariteanului: problema nu e cine e aproapele meu, ci cui decid eu să îi fiu aproape.

„Globalistul” ăsta de Isus ne spune că străinii trebuie iubiţi şi acceptaţi. Îţi trebuie o doză de sănătate mintală şi de echilibru să vezi că dărâmarea graniţelor e un lucru extraordinar de bun. (Sau trebuie să fii nebun!) La fel cum e de bun simţ să înţelegem că, de fapt, asta a intenţionat Isus atunci când se străduia să îi înveţe pe evrei despre universalismul credinţei. „Dumnezeu nu e doar al evreilor – spunea  apostolul Paul – ci şi al ne-evreilor”. Nu există graniţe pentru cei care cred în Isus, toţi sunt fraţi nu pentru că au o limbă şi un teritoriu comun, ci că împărtăşesc aceeaşi credinţă. Iar credinţa asta nu e cea ortodoxă, catolică, baptistă, penticostală sau eu ştiu mai care. E ceva ce transcende orice tip de ziduri: naţionale, confesionale etc. Biserica este „Trupul lui Cristos” – adică o construcţie spirituală – tocmai pentru că ea depăşeşte nivelul tribal sau naţional.

Nu există creştinism naţional. Creştinismul ori e universal, ori nu mai e creştinism, e o simplă religiei cu eticheta „creștină”. Isus nu poate fi „naţional”. Dumnezeu nu e „naţional”. Un „dumnezeu naţional” nu diferă de mentalitatea veche când fiecare trib avea zeul/zeii zeii lor opuşi zeilor altor triburi. Dumnezeu depăşeşte acest nivel tribalist, retrograd, primitiv. O „credinţă naţională” nu poate fi în acelaşi timp credinţa în Isus Cristos, cel care s-a sacrificat pentru toţi oamenii. „Românismul” nu poate avea legătură cu Isus Cristos.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: