În lupta anti-avort, nu despre avort este vorba

Spunea cineva că maternitatea (naşterea de copii) e o chestiune de sacrificiu. Eu cred că mai sunt şi mame, şi nu puţine, care n-au nici o legătură cu sacrificiul. Maternitatea pentru multe femei e doar un rezultat al chemării naturii. Şi tocmai din această cauză militantismul anti-avort prinde atât de uşor inclusiv în inima unei astfel de mame. Când te uiţi din afară, da, e un sacrificiu, dar câte dintre mame nu au făcut din acest „sacrificiu” o mândrie proprie? Moamă, să fii familist, să ai o casă de copii, ce mândrie, ce grandoare, câtă credinţă!

Uneori, cei care cred în drepturi și libertăți, sunt într-un dezacord total tocmai cu persoanele care ar trebui să fie direct afectate de astfel de măsuri coercitive ca interzicerea avortului. E greu să-i faci pe oameni să priceapă că nu e vorba, în primul rând despre copii, ci despre libertate. Libertatea de a alege să naşti sau nu şi, cu atât mai mult, de libertatea de a te educa pentru a nu ajunge să naşti fără să vrei. E un cerc vicios aici. E ca atunci când am ieşit în stradă pentru apărarea legilor justiţiei și când am constatat mai târziu că judecătorii şi procurorii înşişi nu vedeau nici o problemă în măcelărirea acelor legi. O parte din ei au înţeles pericolul, ceilalţi au fost total indiferenţi, ba chiar reactivi, pentru că mulţi dintre ei au devenit magistraţi pentru propriul interes, nu din drag de dreptate. Tot astfel multe femei devin mame nu din spirit de sacrificiu, ci tocmai din lipsa lui, pentru că apoi odrasla/ele să devină treaptă pe care mămica urcă glorioasă în societate. Asta în cel mai bun caz, pentru că 54.000 de copii în centrele de plasament din Romania arată niște copii născuți pur și simplu din întâmplare sau capriciu primitiv. (Cu unele excepții).

Sunt mii de cupluri care-și folosesc copiii: pentru o reputaţie imediată (să primească mămica felicitări în perioada când burta e proeminentă), iar tatăl să se laude că e mascul sadea; pentru un ajutor social/alocații; să-și refuleze părinții propriile frustrări și neîmpliniri, pe care cred că le vor acoperi în și prin copii; ca să aibă cine să le dea un pahar de apă la bătrâneţe, să le meargă numele… Copiii lor nu sunt rodul unui sacrificiu, ci sunt rodul unui pact manipulator cu viaţa, nişte „avortoni” ai şantajului emoţional. Astfel de părinți vor fi permanent de partea emoţională a baricadei, departe de înţelegerea conceptului de sacrificiu sau de libertate. Iar societăţile religioase, tradiţionale produc astfel de personaje pe care le vezi apoi prin autobuze cu cărucioare de 2×2 şi cu aerul acela îmfumurat de „eroi ai clasei muncitoare”.

Nu vi se pare ciudat faptul că, în general, oamenii religioşi se afişează în primul rând ca familişti şi apoi ca orice altceva? Aici e vorba de un spirit, un spirit arhaic dominator care îi face pe astfel de indivizi să creadă că sunt superiori doar pentru că au urmaşi. În Biblie întâlnim deseori cazuri de femei disperate ca nu pot naşte, pentru că tribul, societatea le împing să creadă că valoarea lor e zero fără acest aspect. Sunt mii de indivizi care trăiesc doar pentru copiii lor – adică asta e singura raţiune pentru care viaţa lor are sens. Dacă le iei copiii acești oamenii îşi pierd direcţia, pentru că – aşa cum am spus mai sus – nu e vorba despre copii, ci despre înţelegerea conceptului de libertate. Un om care nu e liber nu se poate sacrifica, el mai degrabă va sacrifica pe alţii, inclusiv proprii copii în goana lui naturală de a deveni ceva prin ei.

Copilul creşte, îşi ia zborul la casa lui sau spre idealurile lui, iar părinţii rămân singuri şi trişti uscându-se de dorul lor. Plecarea copiilor face să cadă „lanţurile” cu care părinţii erau legaţi şi care le oferea sentimentul că trăiesc pentru ceva. Lăsaţi liberi, dar fără libertate, părinţii se sting cerşind milă unei societăţi care i-a şi împins în această direcţie şi i-a transformat în nişte victime.

Dacă faceţi copii, faceţi-i pentru ei. Un copil crescut aşa, cu sentimentul că nu e rezultatul unui pariu cu viaţa, va fi suficient de liber să se întoarcă să vă dea un pahar cu apă. Altfel, ei vor fi ocupaţi să-şi construiască la rândul lor un rost pe spinarea propriilor copii, din aceeaşi frică inconştientă că, fără ei, viaţa lor n-ar avea sens. Şi tot aşa, generaţii după generaţii, părinţi şi copii se sacrifică unii pe alţii pe altarul lipsei de libertate, înlocuind sacrificiul conştient şi liber cu o dependenţă care sapă ca o rugină. În timp, stilul acesta de viață cască o vină inconștientă, oamenii prinși în acest tip de viețuire devin masă manipulantă a propangadiștilor anti-avort și aproape anti-orice. Inclusiv femeile care au avortat devin luptătoare anti-avort, nu pentru că au înțeles problema, ci pentru că se simt vinovate. Luptând cu „inamiculˮ din afara lor, ele trăiesc un fals sentiment de ușurare, obișnuite să creadă ca „răulˮ se astupă facând mai multe fapte bune.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: