Mitul părintelui-prieten

În contextul discuţiei despre educaţia sexuală în şcoli, apare tot mai des ideea că „numai noi, părinţii, ştim ce e mai bine pentru copiii noştri” şi, în consecinţă, acest tip de educaţie ar trebui făcută acasă. Sună foarte drăguţ, şi discuţia s-ar încheia aici dacă n-ar fi unii care, în mod paradoxal, ştiu câteva lucruriContinuă lectura „Mitul părintelui-prieten”

Abuz, vinovăţie, religie şi…înapoi la abuz

Un copil abuzat, victimizat devine, automat, și o victimă a propriei vinovății. El nu are toate datele pentru lucrurile care i se întâmplă. Nu știe cum să reacționeze. Cui să-i spună şi cu ce cuvinte? Ce vor crede alţii dacă vor afla? Cum îl vor privi apoi colegii, prietenii? Mai mult, cum să mai aibăContinuă lectura „Abuz, vinovăţie, religie şi…înapoi la abuz”