Vine Domnul sau vine CIP-ul

Nu contest faptul că unele teorii conspiraţioniste se pot intersecta într-o anumită măsură cu realitatea. Tocmai aici e problema, că ele conţin o doză de adevăr, iar în mintea umană acestea nu mai pot fi defalcate. Suntem bombardați cu tot felul de informații și mintea noastră nu mai face față sortării lor. Aceste informații ajung să coaguleze în mintea noastră tot felul de variante ciudate, pentru că am tot primit cunoștințe fără să le rumegăm suficient. De obicei, oamenii religioși sunt mai predispuși la acest lucru, pentru că ei acceptă foarte ușor tot felul de „autoritățiˮ care le blochează simțul critic și judecata, adică exact elementele care fac posibilă sortarea.

Unii dintre credincioși sunt mai elevaţi, nu se încurcă cu superstiţii de astea de duzină, întâlnite la tot pasul. Superstiţiile lor sunt din zona Bibliei: e suficient să le spună cineva că ce scrie în Biblie e o compilaţie divino-umană şi, gata! s-a terminat şmecheria. Sau să le spui că pe undeva există contradicţii în modul cum sunt prezentate lucrurile. Nu, nu se poate ca Biblia să greşească. Dacă ceva e greşit, e pentru că noi nu înţelegem, suntem incapabili de a-l înţelege pe Dumnezeu. Superstiţia în acest caz constă în credinţa că tot ce scrie în Biblie „e de la Domnul” şi, dacă este aşa, tot ce e de la Domnul trebuie să fie perfect. Logica conform căreia numai Dumnezeu poate fi perfect încetează să mai funcţioneze. Nu putem accepta că tot ce e în interiorul acestui sistem nu poate fi perfect, ci doar cel mult „perfectibil” – tocmai de aceea soluţia constă în progresia înţelegerii lucrurilor, şi nicidecum în osificarea şi dogmatizarea lor odată pentru totdeauna. Asta aşa ca introducere.

De când cu pandemia asta am vorbit cu vreo 4 credincioşi „biblici” care mi-au înaintat ipoteza implementării CIP-ului odată cu tehnologia 5G. Unii au antecedente în teorii conspirative, deci n-ar fi ceva nou. Însă e un aspect care mi-a atras atenţia şi anume: de când cunosc eu fenomenul religios şi teologia şi toate astea, cel mai aşteptat, ba chiar singurul aşteptat eveniment, e (re)venirea Domnului. De zeci de ani ni s-a tot spus că Domnul vine şi că trebuie să fim pregătiţi pentru acest eveniment. Miile de evanghelizări se bazează tocmai pe această idee: „Dacă vine Domnul, cum te va găsi?”

Deodată, însă, nu mai e venirea Domnului evenimentul mult aşteptat, ci implementarea CIP-ului. Această teorie ne-a luat şi minţile şi nădejdea venirii Domnului. „Scrie la Biblie, frate!”. Scrie, dar ce scrie are în vedere, în primul rând, pe împăratul Nero şi prigoana iniţiată de el în Imperiul Roman asupra creştinilor în sec I. Cum se face că nu cunoaştem contextul cultural al textului, dar cunoaştem cu atâta precizie că el s-ar referi la acest secol şi la tehnologia 5G?! Mai mult de atât, dacă „scrie la Biblie, frate” că aceste lucruri se vor întâmpla – deşi e clar că avem o imaginaţie bogată – de ce nu le lăsăm să se întâmple?! Dacă „cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu”, cum ne-am putea închipui că vom stopa noi „ceea ce e scris”?! Sau cum arătăm că ascultăm de Cuvânt, dacă noi ne opunem exact lucrurilor despre care Cuvântul spune că trebuie să se întâmple?! Grija credincioșilor nu ar trebui să fie referitor la cele ce urmează să se întâmple, ci la „ce fel de oameni ar trebui să fim noi, aşteptând şi grăbind ziua Domnului”. Deci, nu e despre ziua CIP-ului, ci despre „ziua Domnuluiˮ! Nu pe CIP îl are Dumnezeu în vedere, ci pe cei care sunt ai Lui şi care, din câte ştiu eu, nu se ocupă cu teorii conspirative, ci cu modalităţi de a fi cât mai asemănători cu Isus în timp ce îl așteaptă.

CIP-ul în acest caz, pentru credincioşii reali, nu poate fi decât o mare păcăleală şi o tergiversare a adevăratelor lucruri care ar merita atenţia. În loc să privească ca-ntr-o oglindă slava Domnului şi să progreseze în cunoaşterea Lui, ca nişte infantili sunt târâţi şi atraşi de strălucirea unei bucăţi de sticlă spartă. Nu e treaba voastră, spunea Isus, să ştiţi vremurile şi soroacele, treaba voastră e să fiţi mărturisitori ai Evangheliei. Când propagăm teorii conspiraţioniste gen CIP sau tehnologia 5G, nu facem altceva decât să arătăm cât e de minimă puterea Evangheliei în inima noastră şi cât de uşor putem fi păcăliţi de orice zvon. E discutabil dacă nu cumva Ioan însuşi – sau mai degrabă comunitatea ioanină – nu era ea însăşi stapânită de aceleaşi teorii şi zvonuri, iar creştinii le-au propagat identificându-le în fiecare generație cu diverse evenimente din vremea lor.

Mai mult de atât, se vede în mod clar o interpretare a acestui text din Apocalipsa într-un sens victimar. Ei – credincioții – vor fi cei care nu vor avea acces la diverse lucruri, pentru că nu acceptă semnul. Ei sunt speciali, extraordinari, sunt ca niște țapi ispășitori. Pe bună dreptate întreba cineva: Ce ai făcut atât de deosebit de crezi ca ai putea fi victima perfectă? Ai trăit ca Isus și acest lucru a atras atenția? Ești o priveliște deosebită care face diferența? În afară de această victimizare pe un…semn, ce altceva ai avea deosebit? Sau tocmai pentru că nu ai și nu faci mai nimic deosebit, titulatura de victimă te-ar pune în centrul atenției?!

Merită amintit aici faptul că în sec IV credincioșii înșiși au devenit călăii celorlalți oameni din imperiu care nu împărtășeau credința lor. Când Constantin cel Mare a făcut din creștinism religie de stat, accesul la funcțiile publice se făcea doar pe bază de „buletin de  creștinˮ. Nu doar că semnul din Apocalipsa nu s-a împlinit în timpul lui Nero, dar creștinii au ajuns ei înșiși să facă lucrurile care erau scrise în carte. Nu cumva ce scria acolo era de fapt proiecția lor, devreme ce au ajuns în sec IV să o și pună în practică?

„În perioada persecuției dinaintea lui Constantin cel Mare, creștinismul a susținut libertatea conștiinței religioase prin apologeții și doctorii Bisericii. Dar când creștinismul  devine religia dominantă, nu mai auzim argument în favoarea libertății religioase, găsim chemări la violență contra ereticilor și dizidenților, la intervenția sabiei Statului în problemele de credințăˮ.[1]

Mai mult, trebuie să ne întrebăm: Cine umblă astăzi să bage pumnul în gura și a Cezarului și a cetățenilor? Așa-zisa biserică. Victimele. E suficient să deschizi facebook-ul ca să vezi că cei care impun și dictează sunt exact cei care se cred și victime în același timp. Aici nu e despre apărarea unor drepturi, ci despre setea de putere sau despre încrucișarea „sabiei Domnului ˮ cu „sabia regeluiˮ, ca-n Evul Mediu.

Când Franța a devenit stat laic (sec XVIII), când a fost înlăturat clericalismul şi influnța bisericii asupra societăţii, preoţii şi predicatorii spuneau că acelea sunt zilele apariţiei anticristului. Iar cei care cunosc cât de cât Biblia ştiu că anticristul ar apărea, dacă ar apărea, în aceeaşi perioadă cu „semnul” confundat zilele acestea cu CIP-ul. După cum observaţi, analizele contextuale ale predicatorilor de-a lungul timpului, s-au făcut în funcţie de cum a bătut vântul, după potriveală. Din păcate pentru religioşi, în Franța acelor momente, nu erau zilele apariției anticristului, ci erau zilele ieşirii umanitatății de sub tirania conspiraţiilor religioase şi care a dus Franţa la un nivel extrem de dezvoltat. Ca o paranteză: România modernă a lui Carol a fost posibilă cu ajutorul Franței ieșită de sub tutela religiei.

„Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost a 8-a propunere de prinţ străin pentru România din perioada 1855-1866, venită pe filieră franceză, fiind propus de Împăratul Napoleon al III-lea Bonaparteˮ.[2]

[1] Nikolai Berdiaev. Spirit și libertate. Timișoara: Editura de Vest. p. 191

[2] Cf. Emanuel Bădescu, Marele Foc şi alte poveşti din Bucureşti, Editura Cadmos, 2011, „De la Sigmaringen la Gurile Dunării”, pp.138-139.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

3 gânduri despre „Vine Domnul sau vine CIP-ul

  1. Admin 2: Daca „CIP-ul” va ajunge sa fie implementat „cu voia sau fara de voia” noastra, (poate a celor de la Rasarit, pentru ca de acolo vine multa lumina dreapta si ortodoxa, pe deasupra) ce putem face noi?
    Inseamna ca, asta a fost voia lui Dumnezeu si de ce nu, daca se ajunge pana acolo si Dumnezeu nu intervine, poate va vrea si El sa se foloseasca de „Cip-are” pentru a ne avea monitorizati… Sa stie pe unde mergem, ce facem, cum ne petrecem timpul liber, etc… Asta doar ca, o varianta!
    Dar, ce face Dumnezeul ala al nostru in care ne-am pus toata increderea, i-am servit toata viata, i-am dedicat toate eforturile noastre; energiile tineretii, puterile maturitatii, intelepciunea anilor, ca sa nu intervina intr-un moment de crucialitate istorica a umilei noastre existente?
    Probabil, este indecent, imoral, ba chiar pacatos, sa-L luam la intrebari intr-o astfel de situatie, care ar fi doar deschizatoarea de precedent a tuturor neintelegerilor noastre…
    Cel credincios, „va trai prin credinta” si nu va incerca sa gaseasca un raspuns la ceea ce Dumnezeu a pregatit ca metode de educare si preparare pentru „Infinita Sa Rasplata” unde toate dezacordurile omenesti nu vor mai exista, ba dimpotriva, vor fi recompensate vesnic, cu tot ce aici a fost imposibil…
    Un vechi vers dintr-o cantare spune:
    -„Ce-am sperat o viata-‘ntreaga, acolo se va-‘mplini…”
    Pana la proba contrarie, cei ce cred se pare sa aibe toate „AS-urile” pe maneca…
    Ce va fi de restul „infielilor” ramne o necunoscuta spre-a o descoperi!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Admin 2: Sunt interesante ideile aportate de nou…
        Acum, ce fiecare urmareste si vede ca „semn” este total distinct de alte variante: unii spun ca Sambata, este semnul, altii cip-ul, altii pasapoartele biometrice, etc… Sa fie fricile oamenilor sau interesele ascunse de-a tine oamenii sub control, atat de partea celor ce acuza cat si a celor care sunt acuzati…
        Un lucru este clar: – toti vor sa sa-ti cumpere viata, dar, nu platind pentru ea ci, determinandu-te sa le-o dai, – gratis!
        Adevarul adevarat, este ca putine pretentii mai putem avea astazi de la umanitate, lumii crestine, nici atat, are „borcanele” mult mai incurcate ca oricand!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: