Xenia

În mitologia greacă, xenia (gr. ξενία) reprezintă forma cea mai înaltă a ospitalității. Oricărui străin care intra în casa unui grec, trebuia să i se ofere xenia. De obicei gazda oferea apă de spălat, un pat de dormit și dădea o petrecere în cinstea oaspetelui. Spre deosebirea de Orient, la greci spălarea se făcea în întregime, nu doar pe picioare. Deasemenea, tăierea unui viţel cu această ocazie reprezenta o expresie a bogăţiei şi generozităţii. Puteai să oferi ce ai, dar dacă erai bogat, tăierea şi gătirea unui viţel cu acest prilej oferea o notă de generozitate şi opulenţă. Ne aducem aminte aici de fiul risipitor care, când s-a întors acasă din destrăbălările lui, tatăl a iniţiat un ospăţ şi a poruncit slugilor să taie „viţelul cel îngrăşatˮ. (Lc 15, 11-32) Viţelul acela era păstrat special pentru astfel de ocazii. Tatăl păstrează viţelul pentru revenirea fiului. În varianta „creștină”, pe lângă generozitate si opulență, se adaugă dragostea și dorul tatălui după fiul rătăcit, devenit ca un străin.

Grecii credeau că oaspeţii sunt trimişi speciali ai lui Zeus. Oaspeţii sunt trimişi special de către Zeus pentru a vedea dacă oamenii îl iubesc. Xenia, deci, era o formă de ospitalitate faţă de zei în primul rând. În Genesa ni se spune că trei bărbaţi l-au vizitat pe Avraam. El s-a grăbit să-i întâmpine oferindu-le xenia: spălarea picioarelor, umbră şi un ied gătit. Trebuie observat faptul că „cei trei îngeri la Avraam” e titlul oferit de Cornilescu acelui capitol. Textul nu vorbeşte despre îngeri, ci despre trei bărbaţi, posibili „trimişi ai lui El-Shaddayˮ (Domnul cel atotputernic care i se arătase lui Avraam) după mentalitatea culturală a vremurilor cu un posibil împrumut din mitologia greacă.

„Domnul i s-a arătat… şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el”. (Gen 18, 1.2)

Apoi, numărul lor trimite către un sens subteran. Cifra trei în tradiţia ebraică reprezintă justiţia, deciziile juste. Observaţi că n-am scris „dreptateˮ. În condiţiile în care trebuia introdus textul cu nimicirea Sodomei şi Gomorei, ideea de justiţie corectă şi prezenţa unor „trimişi ai lui Dumnezeu” era absolut necesară pentru a da povestirii un aspect teodiceic. Cineva încearcă să ne convingă că ce s-a întâmplat acolo e făcut de Dumnezeu în modul cel mai just cu putinţă, devreme ce în antichitate se credea că tot ce se întâmplă vine „de susˮ, fie binecuvântare, fie blestem.

În Evanghelia după Ioan, când Petru îi cere lui Isus să-i spele nu doar picioarele, ci „și mâinile și capul”, se vede clar influența grecească a obiceiului ospitalier al spălării. Interesant e faptul că Isus nu respinge această variantă, ci doar îl asigură pe Petru că varianta grecească a fost împlinită deja prin curățirea facută de cuvintele Sale asupra tuturor ucenicilor.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: