400 de ani de tăcere

Se spune că înainte de naşterea lui Isus „au fost 400 de ani de tăcereˮ. Asta dacă privim strict din perspectivă „biblicăˮ. Există însă un element important care se ascunde analizei noastre atunci când privim doar din această perspectivă, şi anume: între anii 400 şi ceva înainte de Cristos şi naşterea Lui, s-au născut majoritatea filosofilor şi gânditorilor greci cărora noi astăzi, şi de mii de ani, le folosim metodele şi ideile inclusiv în creştinism. [Aristotel, Euripide, Pitagora, Euclid, Parmenide, Socrate, Heorodot (părintele istoriei), Hipocrate (cu medicina), Platon, Arhimede, Teofrast etc]

Privind strict religios, a fost tăcere. A fost tăcere pentru că oamenii religioşi au tendinţa de a privi lucrurile unidirecţional: dacă nu e din Biblie, nu e bine. Asta arată ori ignoranță, ori ipocrizie, pentru că nu poţi să pretinzi că urmezi numai Biblia în timp ce foloseşti fără nici o problemă tot ce lumea aceasta oferă, de la educaţia (care nu e religioasă) la tot felul de alte resurse. În urmă cu 2000 de ani apostolii păreau mai dezgheţaţi faţă de mulţi credincioşi ai acestui secol.

La naşterea lui Isus cele trei culturi iudeo-greco-romane erau destul de apropiate, fapt care a şi făcut posibil înaintarea Evangheliei universale a lui Isus Cristos. Cu circa 300 de ani înainte de Cristos, evreii fuseseră elenizaţi. Înţelepciunea grecească pătrunsese în rândurile învăţaţilor evrei. Dacă Evanghelia s-ar fi născut doar în iudaism, cu greu această ar fi părăsit spaţiul naţionalist religios al tradiţiei evreilor. Evanghelia s-a născut în spațiul universalist al Imperiului Roman, ca o anticipare și evidențiere a universalității scopului ei.

Ei bine, ceea ce privim deseori că „400 de ani de tăcere”, adică ceva negativ, a însemnat de fapt coacerea „suportului logistic” în cadrul căruia şi cu ajutorul căruia Evanghelia urma să fie dusă în întreaga lume. La acea vreme, lumea era una „roman[”, iar lumea romană era departe de „sfinţenia” la care se gândesc mulţi credincioși. Ba, din contră, lumea romană era una promiscuă începând de la politeismul religios, până la „politeismul” sexual. Această lume promiscuă a contribuit substanţial la ceea ce noi numim Evanghelia lui Isus Cristos, care nu poate fi influenţată de o anumită stare de moralitate a societăţii.

Astăzi, credincioşii se grăbesc să moralizeze societatea prin totul felul de proiecte politice. Deși pretind că urmeaz[ tipologia Biserici Primare, le lipsește puterea care a făcut posibilă trăirea primilor creștini intr-o lume pestriță ca cea romană a secolului I. Pretind că au aceeasi Evanghelie, dar nu mai au aceeași putere si aceeași viziune. Vor, de fapt, să aprindă lumina înaintea luminii Evangheliei. Dacă unii confundă lumina lui Cristos cu o lumânare, alţii confundă lumina Evangheliei cu tot felul de interdicţii şi plafonări politico-religioase. Şi apoi, tot credincioşii, vin să se laude cu „tradiţia iudeo-creştinăˮ a Europei care ar fi dus la progresul acestui continent, în ciuda faptului că mai totdeauna atitudinea anti-progres a credincioşilor a fost evidentă.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: