Mitul părintelui-prieten

În contextul discuţiei despre educaţia sexuală în şcoli, apare tot mai des ideea că „numai noi, părinţii, ştim ce e mai bine pentru copiii noştri” şi, în consecinţă, acest tip de educaţie ar trebui făcută acasă. Sună foarte drăguţ, şi discuţia s-ar încheia aici dacă n-ar fi unii care, în mod paradoxal, ştiu câteva lucruriContinuă lectura „Mitul părintelui-prieten”

Abuz, vinovăţie, religie şi…înapoi la abuz

Un copil abuzat, victimizat devine, automat, și o victimă a propriei vinovății. El nu are toate datele pentru lucrurile care i se întâmplă. Nu știe cum să reacționeze. Cui să-i spună şi cu ce cuvinte? Ce vor crede alţii dacă vor afla? Cum îl vor privi apoi colegii, prietenii? Mai mult, cum să mai aibăContinuă lectura „Abuz, vinovăţie, religie şi…înapoi la abuz”

Revelație și interpretare

Ni se spune permanent în comunitatea religioasă că, pentru interpretarea textului Bibliei, trebuie mers la context, adică tot la text. E un fel de a te învârti în jurul cozii: interpretez textul cu textul. Asta reprezintă mai degrabă o interpretare circulară, ce reiese doar din texte. Pentru o interpretare mai largă trebuie să îmi punContinuă lectura „Revelație și interpretare”

Așa m-am născut, așa mor

Religia reprezintă o chestiune extrem de serioasă în viaţa unui individ. Uneori râdem, glumim pe seama celor care cred lucruri aberante sau ciudate, dar dincolo de acest aspect există cel puţin o latură care trebuie privită cu alţi ochi faţă de cum a fost privită până acum. Mă refer la relaţia copilului cu religia. LaContinuă lectura „Așa m-am născut, așa mor”

Sociopații „deținători ai adevăruluiˮ

Când Adam a dat nume tuturor animalelor, acest fapt a determinat în mod automat un grad de putere a omului faţă de animale. Numirea unui lucru face ca acel lucru să devină subordonat celui care îl numeşte. Observaţi şi textul din Genesa: „Dumnezeu a numit lumina ziˮ, şi celelalte. Din acest motiv evreii refuzau săContinuă lectura „Sociopații „deținători ai adevăruluiˮ”

Despre nebunie

Mintea nebunului „se mișcă într-un univers perfect, dar strâmtˮ. (G. K. Chesterton) În Vechiul Testament, ni se spune că un nebun este cel care afirmă: „Nu există Dumnezeuˮ. Într-adevăr, într-o vreme în care religia juca un rol predominant, faptul de a nu acorda credit unei divinități era ceva nebunesc. De fapt, perspectiva de a nuContinuă lectura „Despre nebunie”

Răul care duce la bine

 Ni s-a spus deseori că „divolul trage la carul de biruinţă al lui Dumnezeu” sau că „Dumnezeu se foloseşte de oameni răi pentru a realiza scopuri bune”. Genul acela de sado-masochism, când acceptăm pur şi simplu să ni se întâmple lucruri neplăcute din partea unora doar pentru că „Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva”. PersonalContinuă lectura „Răul care duce la bine”

De la mască la realitate

În antichitate, în teatrul grecesc, singurii actori sunt bărbați. În timpul spectacolului ei poartă o mască rudimentară pentru a le ascunde adevăratul chip. Deși întreaga personalitate a actorului e implicată în acest joc teatral, masca îi face să pară… altcineva. Rolul actorului e să te facă să crezi că el este „mascaˮ pe care oContinuă lectura „De la mască la realitate”

Efervescența colectivă – calea imbecilizării personale

 Atâta în perioada Paştelui, dar cu atât mai mult acum, apar reacţii publice faţă de interzicerea adunărilor religioase sau despre condiţiile în care aceste adunări ar trebui să se desfăşoare. Atât din zona ortodoxă, cât şi din cea neoprotestanta, se observă o evidentă dorinţă de nesupunere faţă de deciziile autorităţilor. Şi unii şi alţii vorContinuă lectura „Efervescența colectivă – calea imbecilizării personale”

Vine Domnul sau vine CIP-ul

Nu contest faptul că unele teorii conspiraţioniste se pot intersecta într-o anumită măsură cu realitatea. Tocmai aici e problema, că ele conţin o doză de adevăr, iar în mintea umană acestea nu mai pot fi defalcate. Suntem bombardați cu tot felul de informații și mintea noastră nu mai face față sortării lor. Aceste informații ajungContinuă lectura „Vine Domnul sau vine CIP-ul”